Noi, câțiva cetățeni români creștin-ortodocși, tocmai ce l-am dat în judecată pe Primul Ministru al României și agenția guvernamentală aflată în subordinea sa. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București și mai jos am detaliat motivele pentru care am făcut-o. Vă puteți alătura acestui demers contactându-ne pe adresele de email de pe site-ul www.avocatgb.eu. * CÂND PRIMUL MINISTRU CENZUREAZĂ... SFINȚI Da, știu, ar fi trebuit să spun: ” când primul ministru cenzurează deciziile privind recunoașterea canonizării unor clerici români” . O frază mai lungă, mai explicită, dar care spune exact același lucru: cum prim ministrul se bagă în treaba Bisericii Ortodoxe Române și o învață cum să-și declare și, mai ales, pe cine să declare sfânt. De fapt, omițând că nu biserica îi sfințește pe oamenii canonizați, ci întoarcerea lor, desăvârșită, la credință, pe care biserica doar o constată! Dar oricum aș zice-o, din 2005 încoace, chiar asta ...
Se spune așa: când emigrezi, rămâi mereu un emigrant oricât de bine ar părea că te-ai integrat în noua patrie mumă. Peste tot în lume, numitorul comun, ca să nu zic semnul de recunoaștere al emigrantului, este însingurarea. Mai mult sau mai puțin vizibilă, desigur. Prin forța lucrurilor, rămâi mereu un om străin într-o țară străină, tolerat de localnici, asimilat și nu prea. Știu ce spun, lucrez mult cu diaspora. Română – pentru Franța – și franceză – pentru România. Domnul C. este emigrant român în Franța. Lucrează acolo, s-a însurat acolo, are doi copii mici, 4 și 5 ani. A rămas român, el și familia lui, adică niciunul dintre ei nu e cetățean francez, ci toți sunt doar români. Muncitori cu mintea pe ogoarele mereu (aparent) mai mănoase ale altora. Cu timpul, de prea binele pe care l-a extras din cutume, domnul C. și-a părăsit ”maison”-ul și a plecat de acasă cu amanta, ba chiar i-a prezentat-o nevestei și copiilor, sugerând adoptarea ...