Toată presa română, mai cu seamă cea on-line, a fost azi copleșită de informația că tocmai s-ar fi pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la obligativitatea vaccinării anti-Covid.
Titlurile sunt de genul: "CEDO consideră că vaccinarea obligatorie este necesară în democrație"; "Sentință istorică anunțată de judecătorii CEDO: vaccinarea obligatorie nu încalcă dreptul la respectarea vieții private"; "CEDO a stabilit că principiul solidarității sociale poate justifica impunerea vaccinării tuturor, când este vorba despre protejarea persoanelor mai vulnerabile"; "CEDO stabileşte că vaccinarea obligatorie este necesară într-o societate democratică", etc.
Dar: consultând site-ul CEDO, am constat că, în cauzele reunite Vavřička și alții (afacerea nr. 47621/13), Novotná (3867/14), Hornych (73094/14), Brožík Dubský (19306/15 și 19298/15), Roleček (43883/15), toate împotriva Republicii Cehe, de la soluția cărora a pornit toată această avalanșă de atenționări și extrapolări media, Curtea nu indică o răspundere implicită a țărilor de a accepta și vaccinarea obligatorie contra Covid 19!
Iată ce zice Curtea, în brefing-ul său cu privire la acest subiect: În afacerea Vavřička și alții contra Republica Cehă "privind vaccinarea infantilă obligatorie, Curtea a conchis că nu există o violare a articolului 8 al Convenției cu privire la viața privată". ... "Curtea a estimat că, măsurile luate de Statul Ceh și denunțate de reclamanți, evaluate în contextul național, se situează într-un raport rezonabil de proporționalitate cu scopul legitim urmărit de Statul Ceh... Curtea își începe raționamentul precizând că afacerea (dedusă judecării) vizează vaccinarea curentă a copiilor contra maladiilor care sunt binecunoscute de medicină" (în număr de 9, n.n.), în condițiile în care, în politica statului Ceh, prevalează caracterul obligatoriu al vaccinării copiilor.
*
Presa noastră prezintă însă poziția unui domn, francez de felul lui, dar care se bagă în seamă și interpretează soluția Curții ca pe o sabie care s-a prăbușit deja, imuabil, dacă nu peste planetă, măcar peste Europa, retezând definitiv mai multe drepturi, între care cel la viața privată, generic vorbind, dar și la libertatea de a dispune de propriul corp!
De fapt, informația care tulbură inutil net-ul, a fost preluată de la France Presse, via Agerpres, și reprezintă exclusiv punctul de vedere deloc profesional al unui oarecare Nicolas Hervieu, jurist specialist al CEDO.
Și eu sunt specialist în CEDO și, ca mine, sunt cel puțin câteva sute de avocați din lume care pledează și s-au specializat în procesele și procedurile CEDO.
Deci nu văd ce ce nu ați lua de bună și opinia mea?
Opinia mea, potrivit căreia CEDO nu a declarat azi obligatorie vaccinarea anti-Covid - și nici nu o poate declara prin hotărârea din 08.04.2021 - nici nu a anulat efectul articolului 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la viața privată, se fundamentează pe:
1. Rezoluția nr. 2361 (2021) – Vaccinul împotriva covid 19: considerații etice, juridice și practice (Vaccins contre la covid-19: considérations éthiques, juridiques et pratiques) - adoptată de adunarea parlamentară a Consiliului Europei în data de 27.01.2021. Faptul că nu se vorbește despre această Rezoluție, nu înseamnă că ea nu există. Rezoluția cere, de îndată, (aceasta este formularea exactă!) statelor membre și Uniunii Europene, să pună la dipoziția populației vaccinul, respectând însă, strict, o serie de condiții, între care:
- Cu privire la vaccin, veghind ca organismele care reglementează producerea vaccinului să fie independente și la adăpost de orice presiune politică (7.1.2) și să existe programe independente care să acorde reparații în caz de daune sau prejudicii nejustificate suportate de cetățeni, consecutive vaccinării (7.1.5).
- Cu privire la acceptarea vaccinului, de către populație: să se asigure că cetățenii sunt informați că vaccinarea NU este obligatorie și că nimeni nu va suporta presiuni politice, sociale sau de altă natură pentru a accepta să fie vaccinat, dacă nu își dorește să facă lucrul acesta din proprie inițiativă (7.3.1.); să vegheze ca nimeni să nu fie victimă a discriminării pentru că nu a fost vaccinat, din rațiuni care țin de riscuri potențiale pentru sănătate sau pentru că nu dorește să se vaccineze (7.3.2).
2. Mă mai bazez pe faptul că spețele de la care ar fi plecat totul, soluționate de CEDO în contradictoriu cu statul Ceh, se referă:
- la o perioadă mult anterioară perioadei Covid 19 (acțiunile au fost introduse la CEDO între anii 2013 și 2015) și
- exclusiv la o țară care are deja, în legislația sa, precizarea obligativității vaccinării, dar numai a copiilor și numai contra unui număr de 9 maladii, cu vaccinuri deja testate de zeci de ani și între care nu e inclus și vaccinul anti Covid.
3. CEDO nici nu ar putea impune, prin soluția de azi, vaccinarea obligatorie, pentru că soluțiile CEDO nu pot constrânge statele să facă sau nu un anume demers, ci doar le recomandă o anumită conduită* prin care, în mod individual sau general, să prevină apariția unor încălcări similare, pe viitor, de către stat, a drepturilor cetățenilor acelui stat.
4. CEDO înseamnă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. A spune că, printr-o soluție a acesteia, raportată la o perioadă mult anterioară celei contemporane, în propria cale de atac, cetățenii cehi cărora li s-a respins plângerea au reușit să anuleze generic dreptul la viața privată al tuturor cetățenilor europeni este o aberație și o contradicție în termeni! Curtea nu poate anula drepturi, ci poate doar să constate că, la un anumit moment, un anume drept a fost sau nu încălcat de către un anume stat.
Desigur, mulți se vor folosi de această speță care pică mănușă peste multe interese politice și vor continua să afirme că, prin soluția de azi, Marea Cameră ar fi abolit dreptul cuprins în pc. 7.3.1. al Rezoluției Adunării parlamentare nr. 2361 (2021), obligându-ne pe toți să ne vaccinăm și să renunțăm la dreptul la viața privată.
Dar, potrivit aceleași Rezoluții, pe acest subiect atât de sensibil, adunarea parlamentară a solicitat statelor membre și Uniunii Europene să ia măsuri urgente și pentru a lupta contra falselor informații, dezinformării și neîncrederii contra vaccinului (7.3.3).
Or, ce încredere să mai ai, însă, când ți se spune, printr-o falsă informație rezultată dintre-o lectură trunchiată a unei soluții CEDO, că, de azi, deși vaccinarea nu e obligatorie (potrivit pc. 7.3 din Rezoluția Adunării parlamentare), ea ar fi devenit obligatorie potrivit CEDO, instituție care are rolul de a proteja drepturile omului, nu de a le aboli!
_____________
*Prin aderarea la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statele membre au obligația legală de a remedia încălcările constatate de CEDO.
În practică, această obligație este îndeplinită prin implementarea următoarelor două tipuri de măsuri:
- Măsuri individuale de remediere totală pentru părțile vătămate, de readucere, pe cât posibil, la starea de fapt de dinainte de încălcare (acesta este principiul „restitutio in integrum"). Plata despăgubirilor (cunoscută drept „reparație echitabilă") reprezintă măsura reparatorie cea mai des întâlnită, iar suma compensatorie este determinată de CEDO.
- Măsuri generale, care vizează obligațiile statelor DE A PREVENI APARIȚIA UNOR ÎNCĂLCĂRI SIMILARE PE VIITOR. Acest lucru poate presupune adoptarea sau modificarea legilor pe plan intern, introducerea de politici sau proceduri noi sau asigurarea unor anumite practici judiciare.
(Executarea hotărârilor CEDO, portal CEDO).
https://pace.coe.int/fr/files/29004/html
https://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=home&c=fre