Din vara anului trecut, 16 august a devenit, prin lege, Ziua națională pentru comemorarea martirilor Brâncoveni și de conștientizare a violențelor împotriva creștinilor.
O bifăm în calendar, ne gândim sau nu la sângele Brâncovenilor, cel care a … ”inspirat-o”, din punct de vedere legislativ, în vreme ce noi, astăzi, nu avem curajul nici cu vorba să-i înfruntăm pe păgâni. Iar cei care o fac, deja sunt aproape linșați. Nu neapărat de putere, ci de ceilalți. Mulți dintre ei, tot creștini.
În schimb, articolul 2 al al acestei legi, al Legii nr. 134/2020 - și pentru care au votat 258 de deputați, în timp ce 40 s-au abținut - prevede că, ”În semn de conștientizare de către cetățenii români a violențelor și persecuțiilor la care AU FOST ȘI SUNT SUPUȘI ȘI ASTĂZI creștinii din lume, se iluminează în roșu, între orele 20:00 – 24:00, următoarele clădiri: Parlamentul, Guvernul, sediile autorităților administrației publice centrale și locale, Arcul de Triumf și Palatul Mogoșoaia”.
Asta ca să știm de ce s-ar putea, mai pe seară, să vedem roșu! Pe ici, pe colo, prin punctele esențiale ale democrației noastre, arătate la articolul 2.
Doar
că și drumul spre iad e pavat cu bune intenții, căci roșul e o alegere proastă,
în contextul mondial. În roșu sunt iluminate (nu luminate!), în ajunul marilor
sărbători creștine (Paștele, de exemplu), clădirile importante din marile orașe
canadieane. Dar nu ca o ofrandă adusă binelui. Dimpotrivă. E mesajul nescris al
celor care slujesc biserica satanică și care ne trag de mânecă amintindu-ne că
sunt aici, cu tot cu ofrandele lor de sânge!
*
Remember pentru cei cărora le pasă
”Duminică, 15 august (1714) de dimineață s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui și al unui boier care era vistiernic. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineață sultanul Ahmed se puse într-un caic împărătesc și veni la seraiul zis foișorul lui Ialilaiacos, pe canalul Mării Negre, în fața căreia era o piață unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieți ai lui și pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap și sultanul i-a mustrat facându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune. Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebați de voiesc să se facă turci și atunci vor fi iertați! Glasul cel înăbușit de credință al Brâncoveanului răsună și zice înspăimântat de această și insultă: fiii mei! Iată toate avuțiile și tot ce am avut am pierdut; să nu se pierdem însă sufletele; stați tari și bărbătești, dragii mei și nu băgați în seamă moartea! Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit! Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătinați în credința cea pravoslavnică, pentru viața și lumea aceasta.
La aceste cuvinte Ahmed se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea și capul marelui vistiernic Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Beizadea Mateiaș, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaș, văzând atâta sânge de la frații lui și de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său și-i zise: Mai bine să mori în legea creștinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Isus Hristos, pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ. Copilașul ascultă, ridică capul și, cu glas îngeresc, zise gâdelui: Vreau să mor creștin! Lovește! În urmă ucise și pe Brâncoveanu.”
(Fragment din relatarea către dogele Veneției, întocmită de plenipotențiarul venețian la Țaringrad, Andrea Memno, după ce asistase la execuția domnitorului Constantin Brâncoveanu și a copiilor lui, săvârșită din porunca sultanului Ahmed).