Avocat Graziela Barla

            Toată presa română, mai cu seamă cea on-line , a fost azi copleșită de informația că tocmai s-ar fi pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la obligativitatea vaccinării anti-Covid. Titlurile sunt de genul: "CEDO consideră că vaccinarea obligatorie este necesară în democrație"; "Sentință istorică anunțată de judecătorii CEDO: vaccinarea obligatorie nu încalcă dreptul la respectarea vieții private"; "CEDO a stabilit că principiul solidarității sociale poate justifica impunerea vaccinării tuturor, când este vorba despre protejarea persoanelor mai vulnerabile"; "CEDO stabileşte că vaccinarea obligatorie este necesară într-o societate democratică", etc. Dar: consultând site-ul CEDO, am constat că, în cauzele reunite Vavřička și alții (afacerea nr. 47621/13), Novotná (3867/14), Hornych (73094/14), Brožík Dubský (19306/15 și 19298/15), Roleček (43883/15), toate împotriva Republicii Cehe, de la soluția cărora a porni...

        Se întâmplă să-mi fi ajuns la birou, în apel, dosarul singurei persoane condamnate de o instanță română pentru implicarea în mitingul din 10 august 2018: Ovidiu Grosu. Desigur, jandarmii  * , indivizii aceia care – am văzut cu toții asta – au lovit oameni, i-au gazat, i-au bătut și brutalizat, nu au fost găsiți – niciunul dintre ei! – vinovat. Abia în iunie, anul acesta, după redeschiderea dosarului penal ce fusese clasat de Direcția Națională Anticorupție, Secția Militară a Parchetului General a anunțat că va face audieri pentru cei 12 jandarmi suspecți, nominalizați, de nevoie, în ceea ce presa a numit ” dosarul reprimării violente a mitingului din 10 august ”. Dar Ovidiu Grosu a fost condamnat deja, anul trecut, de prima instanță, Judecătoria sector 1 București, la o amenda penală de 10.000 lei si interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa funcții publice timp de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Condamnarea a...

  Senatul a votat respingerea legii ce reglementează autonomia unui Ținut Secuiesc în chiar inima României, act normativ adoptat tacit * de Camera Deputaților, deși chestiunea de fond, juridic vorbind, e aceea că simpla existență a unei legi care propune ca o parte a țării să fie autonomă față de țară, aduce atingere Constituției și acestui ”stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil”, numit România. Mie mi s-a făcut lehamite să ascult mereu, când ajungem într-o situație limită, cum fiecare om politic aruncă vina pe celălalt, cum se bălăcăresc mai marii zilei ca la ușa cortului, ca să ne distragă atenția și spre deliciul presei, uitând că nu toți avem memoria scurtă. Este adevărat că noi avem memoria iar ei Puterea, dar mișelia este cu atât mai mare cu cât legea asta anormală a fost pusă pe tapetul Parlamentului în plină criză medicală, exact acum când noi, cei mulți și mici suntem sechestrați în casele noastre, suntem amețiti de grija supraviețuirii între pse...

  Domnului Președinte al României, Înalt Preafericitului Daniel, Patriarhul României,   Domnule Președinte, poporul român este, în fibra lui cea mai ascunsă, creștin: 86,45 % din populația României, mai exact, potrivit ultimului recensământ, față de 0,2% atei. Un lucru pe care am certitudinea că îl înțelegeți perfect. Nu aș putea pune în discuție, nici la îndoială, faptul că, în aceste zile negre, prioritatea o reprezintă sănătatea lui, a poporului, deci viața noastră, a tuturor și a fiecăruia în parte. Dar: v-ar uimi poate să aflați – un lucru pe care Înalt Preafericitul îl știe prea bine – că există și oameni pentru care sufletul e cu mult mai important decât trupul. Sufletul, cele 0,01 grame (sau 21 de grame, după alți cercetători) cu care trupul devine mai ușor când iese din viață. Sufletul, acel ceva la fel de puțin palpabil ca și virusul care ne atinge acum. Desigur, nu sunt decât un cetățean oarecare al României, un viețuitor între granițele ei. Respect le...

  Sunt tot mai multe lucruri pe care nu vreau să le mai suport, darămi-te să mă chinui să le mai înțeleg. Să le găsesc scuze. Circumstanțe. Unul dintre ele se referă la fățărnicia de care dau dovadă unii magistrați, sub pălăria uriașă a protestului prin care își revendică drepturi și pensii de serviciu. N-am uitat și nu neg faptul că, pe vremea ministrului Stoica, atunci când făceam emisiunea ”InJustiție” la Tele 7 abc, am militat pentru ideea salariilor decente și corecte pentru magistrați, pentru dreptul lor la independență, pentru respectul pe care trebuie să îl purtăm instituției pe care o reprezintă. Ziceam eu atunci, în naivitatea mea de gazetar, că plata unor salarii corecte îi va îndepărta de abuzuri, că vor fi invincibili și, la rândul lor, respectuoși cu actul de justiție. Nu cu mine sau cu tine, ci cu instituția pe care, cum ziceam, o servesc. Marți am fost la un dosar la secția I penală a Tribunalului București. Ședința trebuia să înceapă la ora 9:30. A început ...