Încep prin a aminti că art.
1.1. al Codului deontologic al avocatului european statuează că, “într-o societate
întemeiată pe respect față de justiție, avocatul îndeplineste un rol special”,
iar îndatoririle acestuia „nu se limitează doar la executarea fidelă a unui
mandat în cadrul legii” pentru că “Avocatul trebuie să vegheze la respectul
Statului de drept și a intereselor celor ale căror drepturi și libertăţi le
apară”.
Prin urmare “misiunea avocatului îi impune acestuia
îndatoriri și obligații multiple (uneori aparent contradictorii)”, nu numai
față de client, de instanțe sau confrații săi, ci și față de public, pentru
care o asemenea profesie liberală și independentă, supusă respectarii normelor
pe care ea însăși şi le-a impus, este un mijloc esențial de apărare a
drepturilor omului în fața Statului și a altor puteri din societate”.
În virtutea statutului meu de avocat, căruia
Curtea Europeană a Drepturilor Omului tocmai i-a consfintit, la începutul
acestui an, alături de toti avocații Europei, libertatea de exprimare prin presă în scopul apărării drepturilor
clienților noștri, în calitatea mea de cetățean român și francez și în calitate de
jurnalist profesionist de peste 34 de ani, de membru al unor organizații naționale
și internaționale care au în vedere apărarea drepturilor omului, am decis să mă
întorc public la spiritul emisiunii pe care o făceam acum mulți ani, InJustitie, și să
informez dar și să sancționez, ca și atunci, toate devierile de la respectul
legii, cu numele, prenumele și funcția celor în cauză, știind că sunt ecoul
milioanelor de români pe care nu numai că nu-i aude nimeni, dar care au
învațat, din păcate, să tacă. Îmi asum să vorbesc cu ei și pentru ei, pentru că
„singurul lucru de care ar trebui să ne fie cel mai teamă, e să ne fie teamă”
(Theodore Roosevelt).