(Omul: un specimen din care atingerea lui Dumnezeu să dispară)
Comunismul pe care l-am trăit noi până în 1989 se clădea pe omul cel nou, multilateral dezvoltat, se înșurubase în juru-i, învăluindu-l în vorbe. Nu am înțeles niciodată ce însemna exact asta, ni se sugera însă că sintagma ”om nou” ar elogia oamenii cu mintea deschisă, capabili să facă față vieții dar, mai ales, oricărei situații, oameni pregătiți temeinic din punct de vedere profesional, așa încât, complexa lor dezvoltare, în orice domeniu, să îi facă învingători. De partid și de stat.
Doctrina comunistă ne intrase atât de bine și de adânc în creier, încât devenise natural să ne lepădăm toți de vechea haină a concepțiilor și credințelor noastre, ca să intrăm, veseli și încrezători, în pielea mielului din ogradă.
Existau deci profesioniști, oameni excepționali, școala te forța și ea să fii astfel, să accepți competitivitatea ca pe o necesitate, dacă nu ca pe o obligativitate. Să ai un loc de muncă era nu numai un principiu scris în Constituție, un drept, era și o obligație legală, iar cel identificat fără loc de muncă, era considerat parazit social, încadrat urgent în muncă în folosul comunității și condamnat la 3 luni de închisoare.*
Ne numeam tovarăși** și, cei mai mulți dintre noi, cei mulți, chiar eram tovarăși la bine și la rău, într-o veselă devălmășie.
Eram
deci, cu toții și mai ales noi, cei născuți odată cu implementarea comunismului
în România, ”oameni noi”.
Creșterea natalității făcea parte dintre obligațiile omului nou. Medicii erau chemați să dea socoteală, dacă nu erau chiar închiși atunci când le ”scăpa” vreo gravidă neînregistrată și neraportată și care era urmărită apoi, îndeaproape, până năștea. Pentru ne-nașterea vreunui viitor copil se putea ajunge până la a fi dați afară din partid sau profesie, cu toate consecințele căderii lor în dizgrație și a pierderii implicite a statutului social, al puținelor facilitați pe care comunismul cu față umană le oferea tovarășilor, în acea epocă de aur în care totul era al tuturor și toți aveam obligația de a ne declara fericiți și liberi ca păsările din crescătoria comună.
*Vine Forumul Economic Mondial, acum, și zice limpede că Planeta are prea mulți locuitori, care o trag în jos, spre pieire. Prin urmare, trebuie să moară cât mai mulți dintre acești consumatori nefolositori și ineficienți, ce infectează pământul cu simpla lor răsuflare.
Și Forumul ăsta, cu toată gașca lui de elite, propune nu doar îndoctrinarea noastră, a oamenilor, mai ales a foștilor oameni noi, ci chiar înlocuirea noastră, a celor mulți și declarați inutili, cu un alt fel de ”om nou”, trans-omul, un specimen din care atingerea lui Dumnezeu să dispară, substituită însă nu doar de vorbe, de ”limba de lemn” păstrată peste timp, ci de înalta tehnologie.
Să
rămână doar carcasa docilă, din carne și sânge, controlabilă însă într-o
libertate de 15 minute și 5-6G, și în care noul om să se declare a fi, de
asemenea, fericit.
Prin urmare, căderea regimului comunist – epocă în care omul trebuia să devină ”nou” doar la nivel de mentalitate și, cel puțin pentru România, să mănânce salam de soia doar din necesitatea de a plăti datoria externă – nu a făcut să dispară și ideea că omul trebuie să se reînnoiască ... din nou.
Doar că, azi, în mileniul al III-lea, ”înnoirea” este egală cu distrugerea lui ca individ, voință, forță, libertate, drepturi, viață.
Ultimii ani, în care existențele umanilor de pe planetă au fost spânzurate între pretexte pandemice și tot felul de războaie, au demonstrat cum poate fi, cu ajutorul legii noi, decimată populația, în primul rând, cea matură, nefolositoare, adică exact fostul om nou moștenit din comunismul cel vechi: pentru binele nostru, am fost obligați să ne sechestrăm bătrânii în case, apoi a ieșit, în sfârșit, la iveală, că azilele sunt lagăre contemporane ale morții, spitalele au fost închise, prin ordin al Comandantului Acțiunii, un comandant suprem pro-pandemic, așa încât mii de alți ”banali” bolnavi ne-pandemici au murit din lipsa ajutorului medical, spitalele au ars cu tot cu oamenii aflați în ele – și nimeni nu a fost tras la răspundere – spitalele au fost desființate, închise, reprofilate – și nimeni nu a fost găsit vinovat.
Acum, după ce isteria covid s-a calmat, după ce isteria ucraina a intrat în linie dreaptă, se anunță un nou val de covid, de toamnă. Alt covid, alte vaccinări, alte restricții, alți morți.
Cu
cinismul celui care știe că stăpânește butoanele, noua boală a fost denumită Discordia, căci nu mai e nimic de
ascuns, ni se spune citeț ce se așteaptă de la noi, ”populația” planetei
Pământ: să ne omorâm frate cu frate, să fim dezbinați din nou, în grupări pro și contra - în tabere ”accept boală,
injectare, consecințe” și în tabere care ”mai stau o mână”, neavând convingerea
că tot ceea ce se face pentru binele nostru ne chiar vrea binele.
Și deci, exact acum, când burtierele televiziunilor deversează, pe final de vacanțe, atenționările înfricoșătoare despre noul virus, vine un neica nimeni, analfabetă lingvistic, dar demnitar român (chiar nu i-am reținut numele, iertare!) care are soluții pentru creșterea natalității în țară!
Nu vi se pare o contradicție în termeni ?
Suntem prea mulți pe planetă, așa de mulți, încât trebuie să crăpăm repede măcar vreo câteva miliarde dintre noi, dar România propune soluții pentru creșterea, de urgență, a natalității țării. De ce?
Păi pentru că ”omul nou” al defunctului comunism, al comunismul cu față umană adică, erodat de vremi, dar călit în lupta lui continuă pentru supraviețuire, a devenit periculos de vechi, a căzut în desuetudine: la vremuri noi, mondiale, sunt necesari alți oameni noi, copii gata pregătiți pentru minunata lume nouă promisă, controlați din pântecele mamelor lor sau ale uterelor artificiale, concepuți în laboratoare și înțesați de nanotehnologie, transhumani, burdușiți de idei noi, fără suflet, gata să se mutileze, la o adică, pentru a fi în trend cu normalitatea schimbării de sex/gen, fără granițe și fără țară (națiunile nu mai sunt de actualitate, nici istoria lor, poți scuipa liniștit pe drapel, căci nu mai există infracțiunea de ofensă adusă unor însemne, o infracțiune considerată mult prea ”populistă”) și fără casă (noile cărți de identitate nu vor mai specifica adresa de domiciliu a persoanei); niște nume agățate în păienjenișul digital, la dispoziția butoanelor celor care, iată, ne spun că nu mai dorm de grija morții noastre.
Și, mai ales, niște oameni noi inculți, atât de inculți (că doar despre asta a fost experiența școlii on-line, din 2020 încoace, aplicată într-o țară în care, oricum, tehnologia încă nu a acoperit nevoile omului simplu, prea sărac să aleagă între pâine și calculator), atât de nepregătiți încât să nu mai poată compara nimic, încât să fie ”ok” cu faptul că viața lor va încăpea în 15 minute de țarc.
Inculți, dar ocrotiți de legi noi, menite să îngroape definitiv
umanul, această… inutilă vechitură.
În România, se derulează deci, pentru români ”Programul social de interes național de susținere a cuplurilor și a persoanelor singure pentru creșterea natalității”. ***
E vorba de 12.500 de cazuri în care statul român a anunțat că finanțează integral, începând cu ianuarie 2023, crearea de embrioni umani prin fertilizarea în vitro (deci prin reproducere umană asistată).
Cu un an în urmă, în 2022, Consiliul Economic și Social din România raporta, în Nota sa de fundamentare nr. 5497/31.08.2022 că, în 2050, România va avea în jur de 15 milioane de locuitori, din care 1/3 pensionari. Până în 2100 - estima un raport european - 23 de țări est și central europene vor pierde, în mod natural, desigur, între 50-70% din populație. România este trecută în lista aceasta.
Așa că abia născutul Minister al Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse****, a venit cu soluția salvatoare: să facem copii în eprubetă; ba chiar a adus deja îmbunătățiri Programului social pentru creșterea natalității iar acea ”neica nimeni” despre care vă spuneam că se gâtuia, pe unul din posturile Tv, explicându-ne beneficiile programului, a preluat anunțul că, ”în curând, vom completa hotărârea de guvern prin care a fost aprobat Programul, pentru a le da posibilitatea și doamnelor sau domnilor cetățeni români care au parteneri de altă naționalitate, dar locuiesc în România, să beneficieze de acest sprijin financiar”.
Copii noi, la vremuri noi, doamne și dragi domni din lumea mare!
Pentru cei vechi, concepuți și născuți în mod natural sau care se vor naște fără aport statal, există Legea nr. 156/2023, numită legea privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie. Promulgată de președinte.
Cea prin care copilul conceput și născut pe ”stil vechi”, rămâne la dispoziția statului, dacă cumva este considerat în ”situații de risc sau vulnerabilitate”, cum ar fi, citez: situaţia economică şi condiţiile de locuit precare existente în mediul său familial şi/sau în comunitate, respectiv situaţia de risc de sărăcie monetară sau sărăcie extremă; starea de sănătate precară a unuia sau a mai multor membri ai familiei, inclusiv dizabilitatea acestora; sărăcia extremă a familiei; veniturile reduse ale familiei și lipsa ”beneficiilor de asistenţă socială”; părintele unic susţinător sau ambii părinţi sunt fără ocupaţie sau în şomaj; familia ocupă fără drept anumite spaţii de locuit, inclusiv spaţii construite ilegal sau locuinţe improvizate ori spaţii care nu sunt destinate locuirii; familia nu dispune de spaţiu locuibil suficient, raportat la numărul de persoane, adică locuinţa este supraaglomerată; familia locuieşte în spaţii improprii sau întâmpină probleme privind siguranţa şi igiena locuinţei; familia are în îngrijire o mamă minoră sau o minoră gravidă; părintele unic susţinător sau ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate; familia are unul sau mai mulţi copii care au revenit în ţara de origine după o experienţă de peste un an de migraţie; familia are membri adulţi cu handicap (dizabilități) care le afectează semnificativ calitatea vieţii şi participarea lor la viaţa socială… etc.
Desigur, nimeni nu spune, dintre oficiali, că azi – și mai ales după covârșitoarea experiență medicală a anului 2020 – 37,7% dintre copiii din România se află în ”situații de risc sau vulnerabilitate”, iar după o statistică a anului 2023, aproape 1 din 2 copii se află în risc de sărăcie severă/excluziune socială.
Asta în condițiile în care aproape 20 de milioane de copii din Europa trăiesc în sărăcie, iar cei mai mulți dintre ei (după asociația umanitară ”Save the Children”) sunt în România.
Da, această Românie fudulă, umilă și mereu umilită, în care omul nou e programat, de către proprii-i guvernanți, cu docilitate și pe bani grei, să înceapă să se nască direct în laboratoarele lumii noi.
______________
* Decretul nr. 153/1970 privind parazitismul social;
** conform Legii nr. 29 din 28 octombrie 1977 privind normele de adresare în relaţiile dintre cetăţenii Republicii Socialiste România, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România;
*** vezi Ordinul Ministrului nr. 1601/20565 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a acestui program, publicat în Monitoarele oficiale nr. 669 și 669 bis din 20.07.2023;
**** înființat în 2021, prin Ordonanța de Guvern nr. 121 și care funcționează în baza Hotărârii de Guvern 22/2022.