Avocat Graziela Barla

Încep prin a aminti că art. 1.1. al Codului deontologic al avocatului european statuează că, “ într-o societate întemeiată pe respect față de justiție, avocatul îndeplineste un rol special”, iar îndatoririle acestuia „nu se limitează doar la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii” pentru că “Avocatul trebuie să vegheze la respectul Statului de drept și a intereselor celor ale căror drepturi și libertăţi le apară”.   Prin urmare “misiunea avocatului îi impune acestuia îndatoriri și obligații multiple (uneori aparent contradictorii)”, nu numai față de client, de instanțe sau confrații săi, ci și față de public, pentru care o asemenea profesie liberală și independentă, supusă respectarii normelor pe care ea însăși şi le-a impus, este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului în fața Statului și a altor puteri din societate”. În virtutea statutului meu de avocat, căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului tocmai i-a consfintit, la începutul acestui an,...

          Tocmai am văzut încă un reportaj din Grecia, programele sunt tot mai pline de asemenea imagini pe care televiziunile le semnalizează prudent, avertizându-ne că au un puternic impact emoțional : un refugiat, oprit de un gard de sârmă mult mai înalt decât el, strigă, arătând spre bebelușul din mâinile femeii: de ce vă purtați așa, și noi suntem oameni! Copilul meu e om, eu sunt om, soția mea e om! Apoi, tot mai multe imagini - pretutindeni, în ziare, în on-line -   cu alte și alte mâini înfipte în sârma ghimpată ce ocrotește Ungaria de invazie, cu parcurile Serbiei transformate în uriașe dormitoare, din Spania care anunță cu disperare că nu mai are unde caza puhoiul migranților; alte imagini cu bărci naufragiate, copii aruncați de valurile mării pe plajele jilave din Italia, cu tot cu jucăriile lor inutile, și valuri de oameni, cu fețe chinuite și obosite. Cum să nu ți se frângă inima, dacă o ai? Sunt tot mai multe chipuri de oamenii t...