Avocat Graziela Barla

      ( Omul: un specimen din care atingerea lui Dumnezeu să dispară )   Comunismul pe care l-am trăit noi până în 1989 se clădea pe omul cel nou, multilateral dezvoltat, se înșurubase în juru-i, învăluindu-l în vorbe. Nu am înțeles niciodată ce însemna exact asta, ni se sugera însă că sintagma ”om nou” ar elogia oamenii cu mintea deschisă, capabili să facă față vieții dar, mai ales, oricărei situații, oameni pregătiți temeinic din punct de vedere profesional, așa încât, complexa lor dezvoltare, în orice domeniu, să îi facă învingători. De partid și de stat. Doctrina comunistă ne intrase atât de bine și de adânc în creier, încât devenise natural să ne lepădăm toți de vechea haină a concepțiilor și credințelor noastre, ca să intrăm, veseli și încrezători, în pielea mielului din ogradă. Existau deci profesioniști, oameni excepționali, școala te forța și ea să fii astfel, să accepți competitivitatea ca pe o necesitate, dacă nu ca pe o obligativitate. Să ai un ...

    Și-a luat primul ministru un consilier IT și netul e plin de hohote și glumițe la adresa prostiei primului guvernant al țării. Că doar, numai un fraier ar avea nevoie de așa ceva ca să știe, ca să afle care ar fi nevoile, doleanțele și așteptările poporului! Și înjurăturile lui! Sau un autor care să fie scos din impas de ”intelighenția” unui robot capabil să identifice, de îndată, pasajele copiate și puse în operă, înainte de a fi declarată operă proprie. Zice netul. Da, câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Și ar mai fi și vorba asta: cine râde la urmă, râde mai bine. Adică fraierii suntem noi, pentru că nimic nu s-a schimbat din programata înlocuire a omului de către robot, din înregimentarea noastră totală în sistemele digitale interconexate și, mai ales, din planul de control total al omului de către om, prin intermediul mașinii create… de om. Robotul lui Ciucă, ION cel despre care speră netul, amuzându-se, că va învăța repede, ca tot româ...

    Tocmai ce m-a informat internetul că s-a consolidat deja, și pentru români, o rută ocolitoare a vieții. E numită ”filiera elvețiană”. Un fel de procedură intermediată de oameni întreprinzători, pentru tot românul doritor. Asta înseamnă că, dacă vrei să mori și nu poți, în țara ta, pentru că nu au fost (încă) legalizate suicidul, eutanasierea, acum poți să te strecori cumva în moarte; mai exact dai o fugă dincolo de hotare, până în Elveția, unde nu te întrebă nimeni de ce alegi să mori asistat, și nici pe medici de ce sunt atât de grabnic doritori să te asiste. Mori și gata, nimeni nu e tras la răspundere. Ba chiar, de anul acesta, aflăm că, în cea mai neutră dintre țări, au fost inaugurate așa numitele capsule de sinucidere asistată: un fel de sicrie futuriste, de nave spațiale pe care le postezi unde vrei, pe apă sau pe uscat și în care apeși singur, când vrei, pe butonul care te va scufunda în azot. Și gata, după 10 minute. Din decembrie 2001 sinuciderea asistată...