Avocat Graziela Barla

  De ce România are nevoie să fie apărată, în procesul indentat de Pfizer, de un avocat ”terorist”?   La 30.08.2021, în plină împlântare a resticțiilor pandemice în inima vieților noastre, eu și încă 8 români l-am dat în judecată pe Florin Cîțu, la acea vreme prim ministru al țării și, de atunci, ne judecăm cu el – desigur, când instanțele nu se află în protest pe durată nedeterminată . Patru dintre reclamanți, în acea cauză, sunt avocați. Am inițiat această acțiune în calitatea mea de avocat, dar mai ales de cetățean liber al României. Și câțiva alți români au avut curajul să meargă alături de mine, pentru a combate mizeria aruncată de primul ministru asupra noastră, a tuturor, și care a împărțit poporul român în două categorii: teroriști nevaccinați și vaccinați neteroriști , dar terorizați. În noiembrie același an 2021, am formulat o a doua acțiune împotriva Guvernului României și a domnului Cîțu, proaspăt demiși, pentru anularea unor hotârâri de guvern ce impune...

      ( Omul: un specimen din care atingerea lui Dumnezeu să dispară )   Comunismul pe care l-am trăit noi până în 1989 se clădea pe omul cel nou, multilateral dezvoltat, se înșurubase în juru-i, învăluindu-l în vorbe. Nu am înțeles niciodată ce însemna exact asta, ni se sugera însă că sintagma ”om nou” ar elogia oamenii cu mintea deschisă, capabili să facă față vieții dar, mai ales, oricărei situații, oameni pregătiți temeinic din punct de vedere profesional, așa încât, complexa lor dezvoltare, în orice domeniu, să îi facă învingători. De partid și de stat. Doctrina comunistă ne intrase atât de bine și de adânc în creier, încât devenise natural să ne lepădăm toți de vechea haină a concepțiilor și credințelor noastre, ca să intrăm, veseli și încrezători, în pielea mielului din ogradă. Existau deci profesioniști, oameni excepționali, școala te forța și ea să fii astfel, să accepți competitivitatea ca pe o necesitate, dacă nu ca pe o obligativitate. Să ai un ...

    Și-a luat primul ministru un consilier IT și netul e plin de hohote și glumițe la adresa prostiei primului guvernant al țării. Că doar, numai un fraier ar avea nevoie de așa ceva ca să știe, ca să afle care ar fi nevoile, doleanțele și așteptările poporului! Și înjurăturile lui! Sau un autor care să fie scos din impas de ”intelighenția” unui robot capabil să identifice, de îndată, pasajele copiate și puse în operă, înainte de a fi declarată operă proprie. Zice netul. Da, câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Și ar mai fi și vorba asta: cine râde la urmă, râde mai bine. Adică fraierii suntem noi, pentru că nimic nu s-a schimbat din programata înlocuire a omului de către robot, din înregimentarea noastră totală în sistemele digitale interconexate și, mai ales, din planul de control total al omului de către om, prin intermediul mașinii create… de om. Robotul lui Ciucă, ION cel despre care speră netul, amuzându-se, că va învăța repede, ca tot româ...